joi, 8 noiembrie 2012

Din culisele mele






 Frustrările mele religioase iau proporții, vizează supraponderalul. OARE ?

Religiile reprezintă, probabil, cel mai mare derapaj pe care l-a cunoscut omenirea.
Multitudinea, expansiunea controlată, dogmele justificative, investirea lor ca barem socio-cultural, fac din acestea cel mai sofisticat program de manipulare în masă. 
Dar cine sunt eu, ca să scriu toate acestea? 
Dragă cititorule, oricare ai fi tu, eu sunt EU!
Dacă opinia mea te lasă rece, te tratez la aceeași temperatură. 
Să ne urâm, dar să o facem decent!

”Ce religie aveți?”, este echivalentul întrebării: care este lungimea penisului dumneavoastră.

Da, cam atât de intim este! 
Ca să revin. Cea mai mare invenție a omului, este RELIGIA. Nu te lăsă păcălit de faptul că Dumnezeu ar fi inventat-o.
Dumnezeu a creat, dacă vrei, OMUL și creștinismul lui. A ”inventat” credința ... ca necesitate - componentă a reabilitării.
Mi-e ciudă că am retrogradat atât
Zilnic, în jurul meu, aud despre această clasificarea pe religii a omului, cu tot ce reprezintă el. 
Ce si, mai ales, Cine justifică o asemenea inechitate?

Eu nu am religie.

 Am, cel mult, fărâma mea de credință.
 Mă privește dacă mă duc la biserică/adunare/moscheie/sinagoga/mitoropolie/templu. Nu e treaba ta, a majorității, a statului - nici a lui Dumnezeu nu e -  dacă eu mă scald în veșniciile unora sau ale altora! 
Alegerea mea ... este alegrea mea!
 În fața morții suntem egali - dezarmant de egali.