tag:blogger.com,1999:blog-47954883381049840212024-02-21T23:15:05.337-08:00Daniel Thomas DobircianuDaniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.comBlogger34125tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-46308230208031428422012-11-08T15:45:00.000-08:002012-11-08T22:15:02.909-08:00Din culisele mele <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGz8aJ0gmbRqTjaRY_qToKqsWiBVz7ozH6HsfRKitDi-3wzNmqDXgappPXlfYbn9tIt2LMLdQyofR1Gm5klTPkFLngITAGSYWxZp-_e6L4NDxRcj1s1lfAe9vN_CwvjT8qMyiC80rkE_4/s1600/Religious_syms.svg.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGz8aJ0gmbRqTjaRY_qToKqsWiBVz7ozH6HsfRKitDi-3wzNmqDXgappPXlfYbn9tIt2LMLdQyofR1Gm5klTPkFLngITAGSYWxZp-_e6L4NDxRcj1s1lfAe9vN_CwvjT8qMyiC80rkE_4/s1600/Religious_syms.svg.png" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<span style="font-size: small;"> <b>Frustrările mele religioase iau proporții, vizează supraponderalul. OARE ? </b></span><br />
<b><br /></b>
<b><span style="font-size: small;">Religiile reprezintă, probabil, cel mai mare derapaj pe care l-a cunoscut omenirea. </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Multitudinea, expansiunea controlată, dogmele justificative, investirea lor ca barem socio-cultural, fac din acestea cel mai sofisticat program de manipulare în masă. </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Dar cine sunt eu, ca să scriu toate acestea? </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Dragă cititorule, oricare ai fi tu, eu sunt EU! </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Dacă opinia mea te lasă rece, te tratez la aceea<span style="font-size: small;">ș</span>i temperatură. </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Să ne urâm, dar să o facem d<span style="font-size: small;">ecent</span>! </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;"><br /></span><span style="font-size: small;">”Ce religie aveți?”, este echivalentul întrebării: care este lungimea penisului dumneavoastră.</span></b>
<br />
<b><span style="font-size: small;">Da, cam atât de intim este! </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Ca să revin. Cea mai mare invenție a omului, este RELIGIA. Nu te lăsă păcălit de faptul că Dumnezeu ar fi inventat-o. </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Dumnezeu a creat, dacă vrei, OMUL și creștin<span style="font-size: small;">i</span>smul lui. A ”inventat” credința <span style="font-size: small;">...</span> ca necesitate - componentă a reabilitării.</span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Mi-e ciudă că am retrogradat <span style="font-size: small;">atât</span>. </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Zilnic, în jurul meu, aud despre această clasificarea pe religii a omului, cu tot ce reprezintă el. </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Ce si, mai ales, Cine justifică o asemenea inechitate? </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;"><br /></span><span style="font-size: small;">Eu nu a<span style="font-size: small;">m religie</span>.</span></b>
<br />
<b><span style="font-size: small;"> Am, cel mult, fărâma mea de credință.</span></b><br />
<b><span style="font-size: small;"> Mă privește dacă mă duc la biserică/adunare/moscheie/sinagoga/mitoropolie/templu. Nu e treaba ta, a majorității, a statului - nici a lui Dumnezeu nu e - <span style="font-size: small;">dacă</span> eu mă scald în veșniciile unora sau ale altora! </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;">Alegerea mea<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> ...</span> este<span style="font-size: small;"> alegrea mea!</span></span> </span></b><br />
<b><span style="font-size: small;"> În fața mor<span style="font-size: small;">ții<span style="font-size: small;"> </span></span>suntem egali - dezarmant de egali<span style="font-size: small;">.</span></span></b><br />
<br />
<br />
<b><br /></b>
<br />
<br />
<br />
<span style="font-size: small;"><br /></span>
<span style="font-size: small;"><br /></span>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-87399706836849417812011-06-21T15:44:00.000-07:002012-11-08T15:57:06.928-08:00Părerile celor care (nu) contează!<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b>3. Îmi aparține, cu adevărat, ceea ce crezi tu despre mine? </b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b>Părerea ta de mascul-alfa sau de femeie-madonnă ...</b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b> Îmi sunteți minunați și serbezi. </b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b>În fiecare zi am neplăcerea de a vedea efervescența prostului care-și forțează limitele.</b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b>Ieftinul, indolența, parvenirea, mârlănia, par a fi cel mai bine cotate la locul de muncă. </b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b>Am să țin un jurnal, foarte puțin discret, care se va intitula, generic: O tâmpenie pe zi! </b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b>Tâmpenia fruntașă de astăzi are iz religios.</b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b>În două cuvinte, trama se rezumă la eterna revendicare a creștinismului pur. </b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b>Pe de o parte, ortodocsul - care se bate cu pumnul în piept, invocând o douămiime onorifică, iar, pe de altă parte, protestantul - care consideră că nu ”cantitatea” - cronologic vorbind - rupe gura târgului, ci ”întoarcerea la Dumnezeu”. În realitate, e un panseu de bazar. Nu există anume - creștinul de 2000 de ani, ci creștinismul de mai multe mii ...și, cu atât mai puțin, ”întoarcerea la Dumnezeu”, când El, de fapt, e în noi ( încă de la Geneza fiecăruia).</b></span></div>
<div style="color: black;">
<span style="font-size: small;"><b>Și asta, în timp ce Dumnezeu Însuși cască, de plictiseală, și merge să se întindă pe un colț de rai ...</b></span></div>
<span style="color: black; font-size: small;"><b>E prea devreme să renunț la un minim de logică și prea târziu să cred în tradiții și sentințe, moștenite la fără frecvență. </b></span><br />
<span style="color: black; font-size: small;"><b>Părerea mea!</b></span>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-4693731094786308472011-06-20T16:31:00.000-07:002011-06-20T23:35:40.479-07:003 zile<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>2. Am îngropat atâtea dragoste.</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b> Unele într-un trecut echivoc, altele în cimitire mobile ( pe care le car, de nebun, după mine), altele, până la gât, în mine. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Purtător de dragoste. Un gen de îmbiere la totul sau nimic (cu subnuanțe: totul de nimic; nimic, dar totul ).</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Mă pricep la dragoste tot atât de mult cât dragostea se pricepe la mine.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dragostea pură ...în impuritatea ei </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Iubind, mă revendic, mă autocolonizez, sfidez, ucid, mă sinucid, mint ... </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dragostea asta, care a băgat lumea în mormânt și a înviat-o, ca orice minune, ține.. 3 zile!</b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-48686575402221781732011-06-14T16:20:00.000-07:002011-06-20T16:38:21.862-07:00Gloria și decăderea, din partea casei! ( Cugetări în tastă )<span style="font-size: small;"><b>1. Atât de mic, dar cu o umbră atât de mare! </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>E un gânditor slab cotat, care etalează o brumă de cultură prin care, periodic, își filtrează lumea.</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>Lumea lui compusă din: teorii accidentale, convingeri de împrumut, temeri cronice, porniri lascive, regrete succesive, curaj ieftin, umor clandestin și, mereu, începuturi. </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>Obsedat de ”a începe”, în detrimentul lui ”a încheia”. </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>Om printre ceillați.</b></span>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-89751256282515680452011-04-04T15:54:00.000-07:002011-04-04T15:59:38.295-07:00Apocalipsa politică<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt1lX48W3vSLdonL6-R5huVeXxGfH5iWuEZHXZTe13Hsd1qcuKqjN0GPDLo63fRnE7ETItcvcVIQ8HkN-off8WFLKaUacnqOK5qKBx5auGm97sBdu_81Qe5YZwJWSGNiLKPc-VauEP0uk/s1600/platon10.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt1lX48W3vSLdonL6-R5huVeXxGfH5iWuEZHXZTe13Hsd1qcuKqjN0GPDLo63fRnE7ETItcvcVIQ8HkN-off8WFLKaUacnqOK5qKBx5auGm97sBdu_81Qe5YZwJWSGNiLKPc-VauEP0uk/s320/platon10.jpg" width="244" /></a></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Probabil că nu sunt singurul neimpresionat de kitsch-ul politic românesc.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Casa Groazei alias Casa Poporului, delir al grandorii, agreată de semidocții aserviți cercurilor mafiote selecte, își deschide brațele sinuoase să primească spuma caustică a societății.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Câtă minte îți trebuie ca să faci parte din corpul diplomatic al țării? Puțină ... și nu a ta! </b></span></div><div style="color: black;"></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Zâmbetele oligarhe premeditează și viitorul lui Dumnezeu, dacă situația o cere. Despre probitatea morală a castei - no comment. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Și burțile gigant se târăsc spre visul românesc: înavuțirea. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dacă nu din cap, din burtă!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Guvernul, gura de revărsare a nulității, își racolează insurgentii urmărind același scop: înlaturarea normalității. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Admirabil, însă, aparentul învins - omul simplu - neinfestat de târfa-politikon, se drege cu hazul de necaz ( neimpozabil, încă ).</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Clasa politică, cu precadere cea din blocul de est, se exprimă unitar prin mitomanie. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Funcția politică de mitoman este devenirea oricărui individ autoprivat de scrupule.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Mă întreb: oare acești oameni n-au fost oameni? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-89124607058339591262011-04-02T17:44:00.000-07:002011-04-04T14:29:00.736-07:00Sunt nebun, un nebun sunt!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyBlRmSS_FU-O0gjibdqU37MrkQJFwJj5RBlO9L8aeckLmGdVVgdjpaiiFjQyA5cVJ86kvUHT1qGRNPFrvZC0F5ZqduytBGOwVZV_f7W8sYJKnXzBtI9w101DeT3iaY4Ve2ronnYSFDPk/s1600/sens_unic_top.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyBlRmSS_FU-O0gjibdqU37MrkQJFwJj5RBlO9L8aeckLmGdVVgdjpaiiFjQyA5cVJ86kvUHT1qGRNPFrvZC0F5ZqduytBGOwVZV_f7W8sYJKnXzBtI9w101DeT3iaY4Ve2ronnYSFDPk/s1600/sens_unic_top.jpg" /></a></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Sunt nebun, un nebun sunt! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Vai, ce trist e să fii nebun, nu? E o dramă atât de dramatică! Cât de ciudat e să se creadă despre tine că ești un nebun.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Nebun! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Și când te gândești că toți cei care îți surprind această diformitate, sunt atât de sănătoși, atât de normali!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Groaznic și ciudat e să nu faci parte din banala uniformizare, unde toți, aproape, fraternizează laconic. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Aceleași idealuri, tunsori; același mers, orgasm, gust; aceeași religie.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”O, da! Doamne, cum dracu', aceeași religie !” ... nu eu am spus asta, dar atât de mult îi subscriu. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Acuz o permanentă stare de vomă, când vine vorba despre unica, cea mai dreaptă și adevărată, extrem de strămoșească, științific și istoric-documentată, tradițională, recunoscută și beatificată religie.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Iar!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Iar acest buchet ofilit de sintagme, aruncat în conștiința bietului homo religiosus - realmente debusolat de torentele argumentativ-doctrinale și avalanșele mass-media prin care fiecare, fiecare curs doctrinal, după o schemă relativ simplă, cu iz publicitar - Noi suntem Adevărata Biserică - predă lecții de eternitate.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dar eu sunt un nebun. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cum să pretind că înteleg toate acestea? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Circ ieftin, dar mistic.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Plurisemantica unui crez, desfide credinciosul - nebunul!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Sunt nebun, un nebun sunt.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Singurul exemplu de societate teocratică nu are sorginte terestră. Dovadă e cerul. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Când văd fețe preoțești prin guvern, pur și simplu, mă cutremur. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ce fel de nație proastă și involuată suntem? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Nu a fost Evul-Mediu suficient de convingător că Religie + Politică = Moarte ?!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dar eu sunt un nebun.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ferește-mă de oamenii sănătoși, Doamne!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><span style="font-size: large;"><b><br />
</b></span>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-9899427728108058802011-02-23T18:00:00.000-08:002011-02-24T14:07:26.751-08:00Timpul face diferența ...<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div class="separator" style="clear: both; color: black; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFYpaxgYRPZ2oJK2YfTmAJD9BD-JTaphIPqjG7o-MMil5mRVNy703PnIQpoffpfhm8IGpjLoCUFvq93pXJA6XqAw86ph0e3r7LlpHdiQyn-iVuFU0G5rJg0n8cLsIEUifXACrAU9uQmiA/s1600/3499708519_1e00784627.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="221" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFYpaxgYRPZ2oJK2YfTmAJD9BD-JTaphIPqjG7o-MMil5mRVNy703PnIQpoffpfhm8IGpjLoCUFvq93pXJA6XqAw86ph0e3r7LlpHdiQyn-iVuFU0G5rJg0n8cLsIEUifXACrAU9uQmiA/s320/3499708519_1e00784627.jpg" width="320" /></a></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Atâta tam-tam pe seama abisalului conflict dintre generații. Ce ar fi dacă, într-o bună zi, nu ne-am mai raporta așa-zisa superioritate față de precursoarele noastre și am experimenta, fie și speculativ, o comparație anostalgică cu o generație viitoare? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Surprizele nu vor întârzia să apară, desigur, iar diferența ar fi, cel mult, una de ordin cronologic. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Așadar,<i> timpul, </i>nu omu<i>l, face diferența!</i></b></span> </div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Pantalonii, piesă de vestimentație păgână interzisă femeii în <i>o mie opt sute, toamna</i>, îi sunt indispensabili, în <i>două mii unșpe, iarna</i> și, probabil, într-o sută de ani, sau mai mult, vor fi obligativitate și pentru animale.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Lungul Război Nescurtat al podoabei capilare ( părul lung/scurt la femei/bărbați ), o altă veche pastișă de actualitate.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Astfel, lista absurdului propășește din generație în generație.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ne supranumim sacrificiul dintre premergători și urmași.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Acest destin - Generația Noastră !</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Trecând în sfera mistico-religioasă, descoperim, în ”Cruciada Generațiilor”, un adevărat spectacol comparativ.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Raționamentul nemeritoriu potrivit căruia o generație în plus, e o generație în minus - valoric vorbind - nu e decât amor propriu degenerativ.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Cu cât la sută mai mult va fi mântuit Abel față de Martin Luther ori față de un tânăr dedicat, absolvent de teologie, măcar că aceștia nu fac parte din aceeași generație?</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Conflictul artificial care implică generațiile este, de fapt, o raportare rudimentară la adevărata problematică.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ceea ce a contat este ceea ce contează și ceea ce va fi contat. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Acest postulat formează o percepție coerentă, justă și echidistantă asupra generațiilor.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Timpul - filtru universal - în mod inerent își pune amprenta asupra generațiilor.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Dincolo de factori geopolitici, socioculturali sau religioși, care demarcă generațiile, omul - eminamente coroana creațiunii - rămâne același. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Simte, Gândește, Crede, Iubește, Speră ...în virtutea aceluiaș ritm: VIAȚA.</b></span></div><br />
<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-43796918022294786912011-01-14T16:32:00.000-08:002011-01-15T03:06:36.310-08:00Constat în 2011<span style="font-size: small;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNASkQ7WdlNG3GKjgDKZVIDtT_XwyTnPDhCqcifZcy_PFnmf5azlVHFdZ6qQ5tNFoOLm-JvojJgp4NDcaLpv-W5Ly83ZC0EWigB5IM4pzAn8qF_Yppu_t0uogbZTnCqXU7mpE6niGXEnU/s1600/IMG_0241.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNASkQ7WdlNG3GKjgDKZVIDtT_XwyTnPDhCqcifZcy_PFnmf5azlVHFdZ6qQ5tNFoOLm-JvojJgp4NDcaLpv-W5Ly83ZC0EWigB5IM4pzAn8qF_Yppu_t0uogbZTnCqXU7mpE6niGXEnU/s320/IMG_0241.JPG" width="213" /></a> </b></span><br />
<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>...că nu am murit!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Aproape viu și cu duioasa inerție, car - în noul an - o desagă ochi de preocupări - de la mărunte, la universale .</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Spectacol în spectacol, la serviciu, pace și speranță acasă, empatie și antipatie între semeni, realizări și frustrări colective sau personale. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Omenii au rămas la fel de buni sau răi; ca atunci când Dumnezeu i-a alungat din edenicul rai și le-a promis raiul edenic. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Copiii sunt la fel de frumoși, ca în 2010, 1010 , 10 ... bătrânii la fel de bătrâni, aceiași visători - tinerii, aceleași curve - politicienii, blocurile pastelate, apele - limpezi, tulburi. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Un viitor strămoșesc, adică așa cum și l-a imaginat bătrânul Avraam. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Iar Avraam avea un singur sân! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Deja mă gândesc la 2012, pentru că cei care erau in 1012, se gândeau la 1013. Dacă nu ar fi așa, adică așa cum a mai fost, cum altfel ar putea fi ? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Există dubla probabilitate ca acest an să fie ca anul viitor sau ca cel care a trecut. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Știu eu? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Râmâne să constat ...</b></span><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
</div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-39152193908826756542010-12-17T16:13:00.000-08:002010-12-19T04:21:45.642-08:002010, de Crăciun<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi4AUdfpjARVn_Or6yTbQYEiguk-J_R1SRB9b999Qy4MWFDyR-yQH1PUMHBj0bMYPsP1nJCaghNJFqhxqNY5lu_EKgcOYgDeGfOlfJ3e4voPRwftKbLFgpEL4IP9yPXfMILz8_XG4T2MM/s1600/craciun-luminos.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi4AUdfpjARVn_Or6yTbQYEiguk-J_R1SRB9b999Qy4MWFDyR-yQH1PUMHBj0bMYPsP1nJCaghNJFqhxqNY5lu_EKgcOYgDeGfOlfJ3e4voPRwftKbLFgpEL4IP9yPXfMILz8_XG4T2MM/s320/craciun-luminos.jpg" width="320" /></a></div><b style="color: black;"><br />
<br />
Ce e atât de rău în lumea asta, de toți o vorbim felurit?<br />
Ecologiștii se dau peste cap cu pancarte cu tot, politicienii - deși o văd neagră, o promit roză - bisericile o consideră bagatelă, prin comparație cu viața de-apoi. Dar tu, care pretinzi că te cunoști, anonimul autosuficient, ce crezi? <br />
Merită? <br />
De la sat la metropolă, pandemia cumpărăturilor. Animalele țipă, noi colindăm, gerul urlă, focul arde, baba se piaptănă, specia se perpetuează, națiunea propășește - totul într-un policrom polifonic tragicomic, retușat an de an.<br />
Câte Craciunuri mai avem? <br />
...până când, până ce!<br />
Poți crede ca acesta ar putea fi ultimul sau primul, cu adevărat? <br />
Cine a inventat sfârșitul e un frustrat.<br />
Diavolul a inventat moartea, iar omul a preluat-o.<br />
<br />
Doamne, Tu ce faci de Craciun ?</b><br />
<b style="color: black;"></b><br />
<b style="color: black;"></b><br />
<b style="color: black;"><br />
</b>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-77504386537564628262010-11-25T17:23:00.000-08:002010-11-25T22:52:17.534-08:00Ars longa, vita brevis<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbCutbBCGbc4RrNwpUIQOh8EpqRDHQv0eGEyvduSjl0MvXifTzPJQCt5NqI_2xY9BWPi50DmuiMhZwbJkF7UU12sIYcM1KSReub4-eEEG5pQ7Xh0-cVzIFGQRsmuVuXQFGMV3itT7UXcI/s1600/MusicalNotes.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="204" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbCutbBCGbc4RrNwpUIQOh8EpqRDHQv0eGEyvduSjl0MvXifTzPJQCt5NqI_2xY9BWPi50DmuiMhZwbJkF7UU12sIYcM1KSReub4-eEEG5pQ7Xh0-cVzIFGQRsmuVuXQFGMV3itT7UXcI/s320/MusicalNotes.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Azi, cele mai titrate radiouri și televiziuni din România se întrec în embrionarea muzicii fără muzică.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Hit-urile compozitorilor afoni, ritmurile fesier-mamare, behăielile siliconate etc., surprind industria muzicală autohtonă în convulsiile unui Kitsch optico-acustic<i> rigor mortis</i>.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Doamne ferește ca vreunul dintre radiouri - ”in vogue” FM - să-și flageleze unda cu - maximum - 1 minut de muzică clasică! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Mai mult, ar fi o pierdere epocală dacă, într-un videoclip care - de regulă - costă peste 10 mii de Euro, nu ar playboy-za vreo pipiță dornică de afirmare în show-bizz!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Muzica porno si melomanul erect - icoana artistcă a <i>muzicii ușuratice</i> românești.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cât timp mai rămânem indiferenți acestei degradări culturale ?</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ce și cine îți orchestrează - cu adevărat - muzica? </b></span></div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><br />
</div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-41477690151652969962010-11-08T15:18:00.000-08:002010-11-08T22:39:25.007-08:00Casa Poporului care nu are casă<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhci-qzp-G9TPwi5T24xBeK_fsWrj_NxyrLRXsLutTeCgdI_8dMuSux7mnzVErLjj9IlkjFFPGMk8BTnmp2eHzzcg-fTeax66JBtDk-Xf3DcQzs10q947CoeveiLDrA19mPt3xJscZp2Gk/s1600/CasaPoporului_night.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhci-qzp-G9TPwi5T24xBeK_fsWrj_NxyrLRXsLutTeCgdI_8dMuSux7mnzVErLjj9IlkjFFPGMk8BTnmp2eHzzcg-fTeax66JBtDk-Xf3DcQzs10q947CoeveiLDrA19mPt3xJscZp2Gk/s320/CasaPoporului_night.jpg" width="320" /></a></div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>România!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cele câteva blocuri - zestre postdecembristă - îmbătrânesc în frig și soare. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Țara se cârpește singură. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Eu nu cred că noi semănăm cu noi, pentru că nu suntem așa!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Nu vesticii, nu americanii, nu alti continentali modernizați până în dinți sunt ”străinii”.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Străinii suntem noi.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>De la bordei la vilă, românul ridică Gardul - gardul românesc.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Adevăratul brand de țară. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>În dosul lui se ascunde servila națiune, temătaore de sine, de semeni și de viitor.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cred ca țara asta poate fi condusă de absolut oricine.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Hegemonia parveniților a intoxicat toate domeniile. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Politica, Arta, Educația, Știința, Industria, Istoria sunt apanajul fiarei româno-apocaliptice.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Am auzit, nu demult, o aberație epocală: ”România este Grădina Maicii Domnului”. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dragii mei, dacă e așa ( fapt care ar trebui să ne onoreze, cel puțin ), de ce Grădina aceasta este în paragină? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Minciuni, prostii pentru mincinoși și proști.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Nimic mai mult.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>De am căsca ochii mai mult la ce se întamplă în lumea civilizată, am face o casă poporului, nu o Casa Poporului, care, în realitate, nu slujește la nimic.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cele câteva blocuri - zestre postdecembristă - îmbătrânesc în frig și soare. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Țara se conduce singură. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> România!</b></span></div><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span> <br />
<span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-6796856030210239042010-11-03T17:13:00.000-07:002010-11-03T17:31:32.220-07:00Poftă mare ...<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div class="separator" style="clear: both; color: black; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQRnRkEXmG88xh8s6xzVg2WFimLYopHTlI5NSUMiAnM45ugVs2q7dGtMfL7PS3S28VEXRMaoLsR0moQ5zHUFR02GUVuNkUom2TsouBOM9q_h2aL5C_-ZnERAve5gIbZ1YhyfTFcmzJI80/s1600/preumanii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQRnRkEXmG88xh8s6xzVg2WFimLYopHTlI5NSUMiAnM45ugVs2q7dGtMfL7PS3S28VEXRMaoLsR0moQ5zHUFR02GUVuNkUom2TsouBOM9q_h2aL5C_-ZnERAve5gIbZ1YhyfTFcmzJI80/s1600/preumanii.jpg" /></a>A ”mânca” pe cineva ...este o sintagmă consacrată. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Sigur,omul civilizat a făcut un salt uriaș peste propriul apetit antropofag. Și totusi...!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Nu ne înghițim, dar ne mâncăm. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Câtă admirație în acest fel absurd.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Ingurgitarea individului de către individ - în ansamblu - este un proces social lacom-învetarat, care balonează până la crăpare.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Societatea, de la origini și pînă la cronicizare, suferă de homoindigestie.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dar unde se mănâncă cel mai bine omul? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Aproape că tremur în identificarea unui răspuns rațional și practic. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Unii ar crede că în familie, alții pariază că în biserică, o parte ar crede că la serviciu, o alta în vecini.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>O gamă variată de locații în care putem servi om la discreție.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>(Pe șleau: oriunde.) </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ne-am născut sub blestemul decalogului poruncii a 10-a: ”Să nu poftești...!”. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dar e absurd.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ne este poftă! ...poftă de lup. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Homo homini lupus (Omul este lup pentru om). </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Forța acestei megapofte nu trebuie deloc subestimată.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Individul este singurul produs alimentar reciclabil.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Îl poți mânca o viață.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Merge vestea că în rai e loc doar pentru ierbivori.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-70266634880544785222010-10-30T16:31:00.000-07:002010-10-30T16:32:06.665-07:00Omul asortat cu om<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCfSE7wq0XJFcYmu95Dod9SyzfN3VXJt2wTUIHeKg65V6AIPMNQiYhHE85ypueVHR5KMoR4JXwilnaUz8rhmFSKHkDTq_tHjlnh-DxBSeRtUl1g_oo9-NtyAhTuNe-wjQjkhHmJeXpFMM/s1600/Abstract_love_by_xula88.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCfSE7wq0XJFcYmu95Dod9SyzfN3VXJt2wTUIHeKg65V6AIPMNQiYhHE85ypueVHR5KMoR4JXwilnaUz8rhmFSKHkDTq_tHjlnh-DxBSeRtUl1g_oo9-NtyAhTuNe-wjQjkhHmJeXpFMM/s320/Abstract_love_by_xula88.jpg" width="320" /></a></div><div style="color: black;"> <span style="font-size: small;"><b>E minunat să vezi omul asortat cu om.</b></span> </div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Dragostea în spectaculozitatea ei oarbă - cel mai contradictoriu accesoriu uman.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Orbii se văd și se iubesc pe nevăzute. Nu-și vorbesc de teamă să nu se audă.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Tac și iubesc.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Gândurile lor lunecă peste trupurile amorfe și mint. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Mint cu dragoste, rafinament și nerușinare. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Trăiesc și mor din dragoste cu aceeași falsă însuflețire.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dragostea este sfântă, corinteană.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Omul întregit în om. Materie pro materie.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ai fost vreodată neîndrăgostit? Singur în propria ariditate. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Marginalizat în tine însuți. Prăfuit. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Atunci spuneai adevărul.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Când iubești îți dai seama că ești gol ( de unde și continua dependență de umplere cu celălalt ) și minți. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Te voi iubi necondiționat toată viața! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Povești care se destramă o dată cu mirarea ochilor deschiși. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dar tu cine esti? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Credeam că ești alfel.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Te urăsc!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Vreau să nu te mai văd; să devin orb ca să te pot iubi din nou.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> </b></span></div><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-79287783571785062062010-10-15T14:23:00.000-07:002010-10-16T04:12:29.011-07:00Vrei să fii prietenul meu ?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi09k7-w4IlMXoQb2Prgfgt5e8M3SlnA1yrBcjBS-0ghtTrfL7gaQRtCPiUKFmw-NXSh1o_T6saIaSJNWeD8kO2Nl0Qj8PlBiPAYUJB7xiPYUn3G2ujpj3SOduOZi9zTE-7hXlekBl7V94/s1600/best_friends.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi09k7-w4IlMXoQb2Prgfgt5e8M3SlnA1yrBcjBS-0ghtTrfL7gaQRtCPiUKFmw-NXSh1o_T6saIaSJNWeD8kO2Nl0Qj8PlBiPAYUJB7xiPYUn3G2ujpj3SOduOZi9zTE-7hXlekBl7V94/s320/best_friends.jpg" width="320" /></a></div><span style="color: black; font-size: small;"><b>Prietenia.</b></span><br />
<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Da, prietenia asta pe care cu toții o plângem și o râdem în gura mare. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Arma omului care, deopotrivă, te catapultează în al nouălea cer și te trântește în țărână. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Prietenul este un fel de dedublare a propriei identități. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>De la el avem așteptări celebre și - obligatoriu - mai mari ca cele proprii.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Prieteniile au proprietatea de a se forma cumplit de greu și de a se destrăma îndată. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Sunt de o versatilitate atroce.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> La baza acestor structuri empatice, azi și întotdeauna, a stat un anume interes.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Imaginea de prietenie dezinteresată este un sofism ( raționament corect, în aparență, dar fals, în realitate). </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Condițional simpatic, prietenia, e afacere pe profit (repet, prieteniile non-profit sunt încă necunoscute omului) care face din fiecare dintre noi un patron necruțător. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dacă cineva nu are prieteni, este, într-adevăr, un puturos. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ar trebui să i se acorde un ajutor social în șuturi.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Prietenia se cultivă. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cum adică se cultivă? ...adică așa este! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Nu ai prieteni atunci când nu vrei să ai. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Câtă ironie! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Mai mult - prietenii - ca și dușmanii, de altfel, trebuie să fie adevărați. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Reprezentarea lor în autentic este o condiție sine qua non. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Și, în final, prietenia se devoalează doar atunci când deschzi ochii. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-36959293902901358762010-10-10T15:58:00.000-07:002010-10-13T15:57:21.134-07:00Înspre și dinspre Dumnezeu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDVnNQMSS94ujd4BGRGVfvRZNO6-49IIYB5ZyLZFSzSfZufk2acITVvRuyGVnL-aG7QvvtXa5Omhh7uUX94lnRnbyqDTpjvn86miHKPdYJdU0CrW0qcZCoHzYVYt05Ac05vD4pO3QKVlY/s1600/immortal-land.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDVnNQMSS94ujd4BGRGVfvRZNO6-49IIYB5ZyLZFSzSfZufk2acITVvRuyGVnL-aG7QvvtXa5Omhh7uUX94lnRnbyqDTpjvn86miHKPdYJdU0CrW0qcZCoHzYVYt05Ac05vD4pO3QKVlY/s320/immortal-land.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dacă urăsc ceva în lumea asta, cu siguranță, urăsc faptul că suntem trecători.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Habar nu am care este forța acestui sentiment schizoid, dar el mă înngenunchează încă de copil.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Născutul și muritul sunt firești - mai ales născutul, nu? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Mi-este din ce în ce mai natural să accept existența unei Instanțe Superioare, față de care - simultan - exercit fuga înspre si dinspre! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Nu am complexe de superioritate/inferioritate creștină. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dacă vreau să mă supăr pe D-zeu, să mă cert cu El, să îl invidiez pentru ubicuitatea Lui, să îl provoc la duel ( a se vedea ”Noaptea strâmtorării lui Iacov” ), să strig la El, să îl felicit, să îi mulțumesc: o fac - indiferent dacă acest lucru, pentru tine, înseamnă blasfemie, nebunie, tupeu. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Oricum, așa ,ca între noi: mântuirea e personală. Habar nu ai ce am în cap. Ce cred despre D-zeu. Ce cred despre tine! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Toți murim.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>E nedrept, însă, pentru că - pe filon metaistoric - simt în toată ființa vibrația nemuririi.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> E o stare de voluptate esoterică.</b></span> </div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Îmi vine să mor pentru nemurirea asta!</b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-43555782591596170462010-10-05T15:20:00.000-07:002010-10-06T05:07:13.334-07:00Alcoolul nu e băutură, e ridicol<span style="font-size: small;"></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinqxX8qs6c1LLncwui53nOpxvsAQz7KNik8oUHueEQUOWzM4V4ihyY9qSd_rqQUx7j7LZdVbh0w50uL09dKbzsnvSovoUdB5ppTIQmv7WhSlPDs6GlSZOEd4UCroE3zhleEN_nMJkdJW8/s1600/tanar-alcool-web.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinqxX8qs6c1LLncwui53nOpxvsAQz7KNik8oUHueEQUOWzM4V4ihyY9qSd_rqQUx7j7LZdVbh0w50uL09dKbzsnvSovoUdB5ppTIQmv7WhSlPDs6GlSZOEd4UCroE3zhleEN_nMJkdJW8/s1600/tanar-alcool-web.jpg" /></a></div><span style="font-size: small;"><br />
</span><br />
<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Bachus este un fel de Dracus căruia contemporanii, mai rău decât nefericiții geți din Dacia lui Zamolxe, îi aduc chiuind jertfe umane.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Acest criminal în serie, de-o seamă cu istoria omenirii și în libertate, adună capete de acuzare mai abitir ca cel mai boem colecționar de absolut.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Un salt uriaș - spre mai bine - a fost făcut o dată cu interdicția fumatului în locuri publice, etc.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Pe când același lucru cu alcoolul? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> ”Eram sub influența alcoolui, în stare de ebrietate, băut, pilit, amețit, cherchelit, în curaj” etc. ...motiv pentru care am violat o duzină de babe, am înjunghiat tot ce mișca pe o rază de cațiva metri, am trimis ”direct în rai” copii nevinovați, m-am catapultat la D-zeu sfidând gravitația - atârnat de-o funie etc.</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b> De reținut că aceste fapte, de cele mai multe ori, sunt comise direct proporțional pe concentrația de alcool în sânge. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Penibil.</b></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Deunăzi, fără să vreau, am fost martorul unei confesiuni epice. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”Am băut fără limită!” se confesa eroul ochilor ieșiți din orbite de atâta mirare; mai târziu aflau că însetatul se calificase pe lista de asteptare pentru un transplant de ficat.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Alt episod ..de la Esca orei 7: </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”Și am băut până dimineață navete de bere și votcă și vin ...!” ...și ar mai bea și acum dacă el, șoferul limuzinei lu' tati, nu ar sta închis ...ah, pe nedrept ... la mititica, după ce a ucis - din culpă - 4 colegi de băută zdravănă. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cât ridicol! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”Alcoolul mi-a distrus familia, ...de asta beau!” Un adevărat regal de logică !?!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> </b></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Aștept cu incomensurabilă satisfacție epoca non - alcool! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Da, nu consum alcool!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>La baza acestei decizii nu stă vreo fărâmă de argument religios și nici vreun raționament de speță medicală.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Nu consum alcool pentru că alcoolul dezumanizează. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><span style="font-size: small;"><br />
</span>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-65394418825816362142010-09-29T16:41:00.000-07:002010-09-30T08:32:30.711-07:00Jumătate galben, jumătate negru<div class="separator" style="clear: both; color: black; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfMDg1iXBJtX6uJBMr-CathUlEqFGM0urXWd_ocHXXJrFcxPUzwShJrMyf5lc_Ixpqmbje8BfDvXG-60YWXWGtyrbFPbXFS5I32K2WY0_uF6huoimfmxtDvRToj5g9laqiZMedQ14nezA/s1600/images.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfMDg1iXBJtX6uJBMr-CathUlEqFGM0urXWd_ocHXXJrFcxPUzwShJrMyf5lc_Ixpqmbje8BfDvXG-60YWXWGtyrbFPbXFS5I32K2WY0_uF6huoimfmxtDvRToj5g9laqiZMedQ14nezA/s1600/images.jpg" /></a></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ora 23:48. București.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”Pe Florești 15, vă rog!” spuse domnișoara în negru și se pierdu pe bancheta din spate a unui taxi Logan, jumătate galben, jumătate negru. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Șoferul, un puști de 21 de ani, îndată începu să arunce priviri languroase în retrovizoarea complice.</b></span></div><div class="separator" style="clear: both; color: black; text-align: center;"></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>A fost suficient ca amazoana mignonă să-și deschidă ochii căprui o singură dată. Prea mult pentru el.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> L-a orbit. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”Spuneați că vreți să ajungeți pe Flo.. Florești, parcă, nu?” se bâlbâi acesta, sperând la un ciot de conversație, dar din spatele lui, nimic.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Reverifică fulgerător retrovizoarea.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ea stătea cu ochii închiși. Fața îi era trasă într-o singură expresie - divin indescriptibilă. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Pentru următoarele 20 de minute traficul deveni insuportabil.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cladirile, care niciodată nu îi păruseră lui Alex atât de aproape, acum păreau că se vor prăbuși în carosabil.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Claxoanele și glasurile pietonilor depășiseră cu mult maximul decibelilor admiși.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”Sunteți din provincie?”.. care odată făcea din muți - logoreici, sună total dezacordat.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>În spatele lui se adânci o prăpastie uriașa. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Își mușcă buzele pentru a doua oară într-un minut. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”Da. Am ajuns. Florești 15!” spuse acesta tare, gândind că maniera în care accentua silabele, suna, mai curând, a epitaf. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>” Ați putea merge încă 100 de m, vă rog?” se auzi din spate.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> ”Adică până în dreptul turnului B1”, se grăbi Alex să-și etaleze cunoștințele urbane, forțând un oarece râs.</b></span></div><div class="separator" style="clear: both; color: black; text-align: center;"></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Din spate nimic.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>A încetinit, ușor.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Cei 10 lei de pe bancheta din spate, erau tot ce rămăseseră din esoterica Venus cu ochi căprui.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Stinse farurile mașinii și își fixă nerăbdător privirea pe verticala turnului cu 10 etaje mai aproape de cer, pe care luna - ca pe un ecran gigant - proiecta galopul norilor noctambuli. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”La ce etaj o fi stând!?” ...se întrebă acesta.</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>Un zgomot surd sfârtecă abisul aprinzând în urmă, una câte una, feresterele turnului.</b></span><br />
</div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> * </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”Loganul ăsta, dom'le, jumătate negru, trebuie să stea o vreme în service” spuse oftând vecinul de la 1, către vecinul de la 3.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>”Biata fată!” </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-91156351041382456002010-09-28T15:53:00.000-07:002010-09-28T15:54:50.957-07:00Puțul gândirii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_Aa4hsU_C-3BQ2gBLSHBWPCnqEiSfluMhII2jaKL75ql-b69HueUt6sfKki7NowMucRjf-LYYuDvA2xJilCXDVzWazp_OMp0j0D6jTWzV1bdw4whsBuV4PIAQf3TnLSPbw_di8uJIgXM/s1600/Craziness.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_Aa4hsU_C-3BQ2gBLSHBWPCnqEiSfluMhII2jaKL75ql-b69HueUt6sfKki7NowMucRjf-LYYuDvA2xJilCXDVzWazp_OMp0j0D6jTWzV1bdw4whsBuV4PIAQf3TnLSPbw_di8uJIgXM/s320/Craziness.jpg" width="320" /></a></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dacă ți s-ar cere să alcătuiești un Top-Afecțiuni, ce ai plasa pe primul loc? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Până de curând, clasametul meu arăta cu totul și cu totul altfel. Acum însă, mi-e limpede: </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>cea mai de temut afecțiune este, definitiv, pierderea rațiunii/echilibrului. Cu alte cuvinte - NEBUNIA.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dar ce este NEBUNIA (problema cu ”mansarda”) ?</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>DEX-ul o definește relativ simplu: ”Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală”.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Doamne !!! </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ca orice om - aproape normal - care reclamă o minimă inițiere întru cele duhovnicesti, am subit o interogativă de 1 noaptea. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Care este, de fapt, sensul/rostul nebuniei sau înnebunirii, deopotrivă, d.p.d.v. uman și d.p.d.v. divin ?</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Habar nu am ce și cât de bine ar răspunde unii sau alții. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Doar că pe mine, aș îndrîzni să spun, nu mă satisfac variantele de răspuns standard /clasice. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Și nu am, neaparat, prejudecăți față de orice punct de vedere sustenabil, decent.</b></span></div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Îndrăzește-ți o părere...!</b></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><b>Merci. </b></span></div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><br />
</div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-59200493535306532322010-09-23T03:16:00.000-07:002010-09-23T23:30:12.824-07:00Cine a murit, bade?<span style="color: black; font-size: small;"><b></b></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw0iV9gU5ahTsWQGcajbqZPcAOdhFXneYlQKg5UEDilxLhtytroZRc-1CThsfAP1DjFcaq5oPGYPcZBkraAk5K_QxQ_V73WY3Le8Fzi6FTu_L5ocQvUFDQ_UA0ba5MwrRvoya58Uihpr4/s1600/imgDX2TfV.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw0iV9gU5ahTsWQGcajbqZPcAOdhFXneYlQKg5UEDilxLhtytroZRc-1CThsfAP1DjFcaq5oPGYPcZBkraAk5K_QxQ_V73WY3Le8Fzi6FTu_L5ocQvUFDQ_UA0ba5MwrRvoya58Uihpr4/s320/imgDX2TfV.jpg" /></a></div><div style="color: black;"><br />
<span style="font-size: small;"><b>Tăcere.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cele doua roți ale dricului de lemn mâncat de carii șerpuiau asimetric în praful drumului.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Era negru tocit și de-o seamă cu moartea.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Zgomotul surd făcut de roțile lui mari, odată rotunde, devenise atât de cunoscut încât tot satul, la auzul acestuia, știa că pe drum trece mortul.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Convoiul de acum părea înmormântat. </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>Tăcere.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>De ani buni, dricul era purat de vaca lui Iancu, o costelivă gălbuie, care vedea doar cu un ochi, cel stâng. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>De asta Iancu, un bătrânel pipernicit și singur, care purta boandă și în luna lui cuptor, stătea mereu în dreapta ei, legat de hamul acesteia ca de o cununie.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Din gura Floricăi curgeau liniștit bale pe care aceasta, din când în când, le arunca peste coloniile de tăuni de pe spatele ei, în nădejdea că le va potoli setea.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Era cald.</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b> Atât de cald încât doar mortul, dacă ar fi fost - cu adevărat - în sicriu, s-ar fi bucurat de umbră. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Tăcere.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Trasul clopotului, dis-de-dimineată, împărți satul în două. </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>O parte știa că Valeriu, mortul din sicriul gol, trăiește, iar o alta, convoiul, voia să-l îngroape creștinește. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dispăruse acum 17 ani, lăsând în urmă trei băieți bălai și o fetiță cu ochi negri mirați, leită taică-su.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ultimul pod. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b> * </b></span> </div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Își facu cu greu cărare prin mulțimea stinsă.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Apucă să arunce un pumn de tărână peste capacul de brad îmbrăcat în garoafe și gladiole ... </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- </i><i>Cine a murit, bade?</i><b> ...întrebă Valeriu, făcându-și curce. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Tăcere. </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b> * </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
Un ceas mai târziu, o umbră deschidea poarta. </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>De pe prispă, unde muierea lui Valeriu îi spăla niște cămăși, porni un strigăt care se prăvăli în cascade peste tăcerea satului. </b></span></div><span style="color: black; font-size: small;"><b><br />
</b></span><br />
<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-56162186201404936922010-09-21T17:07:00.000-07:002010-09-22T00:35:21.864-07:00Crucea Hăului<div style="color: black;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbsjNTqHett73qk3f2BNFWe2I-jPNoBeJ8LpUVGMZEiOUq7zmSKgIq2EKmsF80sw4Y0KGBANKx0d2aCTbjIQiod6nAiFH6wNzP6sEdiBWoZcB01CzWdD1GngcHAcLk8dpb3MpRlNng5Lw/s1600/dark-forest-night-image.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbsjNTqHett73qk3f2BNFWe2I-jPNoBeJ8LpUVGMZEiOUq7zmSKgIq2EKmsF80sw4Y0KGBANKx0d2aCTbjIQiod6nAiFH6wNzP6sEdiBWoZcB01CzWdD1GngcHAcLk8dpb3MpRlNng5Lw/s320/dark-forest-night-image.jpg" /></a></div><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Poteca pe care alerga se îngustase atât de mult încât picioarele goi și crăpate ale Tincăi aproape că zburau. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Pădurea Hăului. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Mai avea 10 minute de mers pâna la marginea ei când, deodată, o umbră care i se proiectase peste umăr, începu a crește în fața ei, gata, gata să o înghită. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Ajutoooooorrrrrrrrrr, ajutooooorrr!</i> <b>apucă Tinca să strige, când o mâna puternică o prinse de camașa de in care - subțire fiind - cedă rapid, separând-o pentru o clipă de monstrul care apucă să îi șoptească în ceafă:</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Crezi că scapi?</i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cuvintele lui avură puterea de a o trezi din moarte și de a o împinge dincolo de imposibil - alerga.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Era în picioare.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Copacii începură a se mișca haotic în fața ei - unul după altul - răsărind din ceruri, parcă. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Crengile lor o apucau de păr, de umeri, de sâni, de coapse și-i plesneau obrajii și tâmplele. Totul părea o conspirație tacită a naturii ucigașe.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Dar nu o mai durea nimic; absolut nimic.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Și alega ...</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ar mai fi vrut să țipe, dar pumnul pe care abia îl simți, o trănti rapid și nemilos cu capul de un mal împânzit de ferigă.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">”Corolele arborilor sunt atât de sus, iar eu atât de jos. Dumnezeu Însuși cu greu m-ar găsi aici!” <b>gândi ea, închizând ochii albaștri mirați. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Bestia mai apucă să icnească o dată.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Se ridică de pe ea bursc și strănută puternic. Îl apucă o tuse îngrozitoare care semăna - mai degrabă - cu un lătrat.</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b> *</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Ea e Tinca, tată!</i><b> zâmbi Tudor, roșind ca un puber.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Săru'dreapta, părinte! </i><b>rosti ușor aceasta, plecându-și buzele supte peste mâna mare și aspră a popii Ilarie din satul vecin. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i> - Și e, așa, mai timidă!</i><b> continuă băiatul popii, dar parintele îi făcu discret cu ochiul. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Așa sunt, bunăoară acum, domnișoarele de clasa a 10-a, nu ?</i><b> zise popa și pufni într-un râs convulsiv care se transformă curând într-o tuse lătrată ...din care cu greu își reveni. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Tinca își mută bursc privirea spre pădurea Hăului și, spre mirarea celor doi, începu să cănte ceva doar de ea știut.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Părea un cîntec care izvora din măruntaiele ființei și se scurgea pe tâmple. </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b> * </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Să fi trecut 50 de ani de-atunci. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Acum, Tinca - nebuna satului - după cum o știe lumea, merge grăbită spre cimitir, cărând două buzunare de pietre; face asta zilnic.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Odată ajunsă acolo, fără să scoată un cuvânt, pufnește și le aruncă cu putere spre crucea răposatului Ilarie - popa.</b></span></div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"><br />
</div><div style="color: black;"></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-78629512907865087362010-09-20T16:01:00.000-07:002010-09-20T23:45:53.500-07:00Minusul românesc<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJo6k39ujNZT77ACjYDMNj8-N-82zTMJw2r0zKk6MD4yb7PetUP_D6yrzS0LaZIt8iSm2EbWTGWYtnpJFtxnuf7BV0Sbm2juMtI_uuH19co86zdGi9km2yiikyWkkHHH_agBTnEkGehYE/s1600/explode_garden_9547.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJo6k39ujNZT77ACjYDMNj8-N-82zTMJw2r0zKk6MD4yb7PetUP_D6yrzS0LaZIt8iSm2EbWTGWYtnpJFtxnuf7BV0Sbm2juMtI_uuH19co86zdGi9km2yiikyWkkHHH_agBTnEkGehYE/s320/explode_garden_9547.jpg" /></a></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ceva lipsește.</b></span></div><div class="separator" style="clear: both; color: black; text-align: center;"></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cine este pionierul<i> minusului românesc ?!?</i></b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Motoarele evoluției României, per ansamblu, au fost și sunt în continuare subturate de o castă, un cerc oligarhic exclusivist, care și-a ”rotunjit” notorietatea prin cele mai nobile și distinse acțiuni submersive (opuse ordinii).</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Această eminență cenușie undercover, un gen de Alba ca Zăpada neagră, a reușit să spele creierul național atât de bine încât cu greu găsești în el urme de autentic. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Paradoxul meu e că trăiesc în două Românii.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Una pe care mi-o doresc și alta pe care o am.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Noi - văzuți din afară: <i>mândrie</i> - <i>rușine</i> - și <i>prejudecată</i>. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Vreau să știu, cu adevărat, cine și ce au înapoiat aceasta țară. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cine a gândit schema involuției? </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>A fost un om, a fost o instituție?!</b></span></div><div class="separator" style="clear: both; color: black; text-align: center;"></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ai curaj și spune-i pe nume. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Contează pentru că ...</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ceva lipsește.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-22308923431037842352010-09-17T17:48:00.000-07:002010-09-21T17:40:24.645-07:00Unii nu sunt ca alții<div style="color: black;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaeWBVQKGQOSORBkqV1sz06TFjLRTtImx1UghJScEeTGwfoq5LnqbzrELpqoq20nsVzml2TpL54KGT7TPL83s5TN-7b4S_TMZW8NKE2xtxKewXF1VUj9X-758BDnSNyqDZhZNtOWAg2zE/s1600/Human-Trafficking-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaeWBVQKGQOSORBkqV1sz06TFjLRTtImx1UghJScEeTGwfoq5LnqbzrELpqoq20nsVzml2TpL54KGT7TPL83s5TN-7b4S_TMZW8NKE2xtxKewXF1VUj9X-758BDnSNyqDZhZNtOWAg2zE/s320/Human-Trafficking-1.jpg" /></a></div><span style="font-size: small;"><b>Tremura mută și ascunsă în brațele lui. Ideea de captivitate deveni necesitate. Inima i se transformase într-un buncăr gălăgios.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">” Doamne, ce mă fac?<b>” gândi. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ar fi vrut să alerge, să țipe, să se zbată, dar acest lucru îi era definitiv imposibil din cauza simțurilor avariate.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Pășea în dragoste ca prima epavă voluntară.</b></span></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">-Dar tu nu ești ca alții, nu? </span></i></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ochii lui negri îi accesorizau zâmbetul stăpân pe sine. Îl cunoscuse în urmă cu o luna și-o zi, la un party. Numele lui era Ionuț. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Incă din prima seara i-a spus că, de ar fi să se îndrăgostească vreodată, ar pleca din țară. Undeva departe.</b></span> </div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Departe de ochii celor care te devorează dintr-o privire și care te văduvesc de minimul de intimitate. </b></span></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">-Eu nu sunt ca alții, Ana! Când iubesc, iubesc și gata! Mă întelegi? </span></i></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">-Sigur că te înteleg, iubitule! </span></i><b><span style="font-size: small;">răspunse ea și t</span></b><span style="font-size: small;"><b>ăcu preț de câteva clipe, apoi adăugă trist:</b></span><br />
<i><span style="font-size: small;">- Doar ai mei nu vor să înțeleagă asta.</span></i></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">Nici vorbă să îmi dea bani de pașaport,</span></i><span style="font-size: small;"><b> spuse revoltată</b></span><i><span style="font-size: small;">, iar tata vrea neapărat să te cunoască. </span></i></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">-N-am timp. </span></i><span style="font-size: small;"><b>răspunse aceasta scurt.</b></span></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">Chiar nu am!</span></i></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Ana!<b> </b></i><b>...și privirea lui, ca un laser, o sfărtecă pentru a nu știu câta oară. </b></span></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">Ana, eu...eu. </span></i><b><span style="font-size: small;">și o împinse brutal de la pieptul lui. </span></b></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">- Ionuț, ce e cu tine? mă sperii...!</span></i></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Acesta se întoarse brusc si căzu în genunchi. Își prinse capul în palmele ei mici și oftă puternic: </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Ana, eu..</i><b>. iar glasul începu să îi tremure necontrolat...</b></span></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">- Iubitule, încetează! </span></i></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">-Te iubesc, Ana! </span></i><span style="font-size: small;"></span><br />
<span style="font-size: small;"> *<br />
</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Soneria se auzi pentru a doua oară consecutiv. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Răspunde tu, dragă! </i><b>strigă mama Anei din bucătărie. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">”Bună ziua!”<b>, spuse protocolar o voce când ușa de la intrare se deschise. </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>Doamna Moraru trase repede oala cu supă de roșii deoparte și închise aragazul.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cei doi s-au legitimat și au cerut să intre. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Aveți o fată, Ana</i><b> ... spuse unul din ei, care avea o voce impunătoare.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Da !</i><b> se grăbiseră soții Moraru să răspundă, presimțind că ceva rău pășise în casa lor.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Ce e, ce s-a întâmplat?</i><b> întrebă doamna Moraru, implorând cu privirea disperată un răspuns, când de la soț, când de la cei doi musafiri care refuzaseră politicos invitația de a se așeza. </b></span></div><div style="color: black;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><span style="font-size: small;"><b>Tăcere.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Pendula bătrânului Pooh izbea puternic în hol ora fixă, anunțând - parcă - ceasul acela:</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> tic-tac, tic-tac ...tic-tac!</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Radule, ce e ? ce este, că eu mor aici</i><i>!</i><b> spuse mama, vizibil zdruncinată, dar nu apucă să zică și altceva că aceeași voce, deloc impunătoare acum, continuă:</b></span></div><div style="color: black;"><i><span style="font-size: small;">- Interpolul din Italia ne-a transmis în această dimineață că Ana Moraru, în vârstă de 22 de ani, a fost găsită fără viață într-un apartament care, din surse neoficiale, ar aparține unei rețele de proxeneți. </span></i></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Decesul,</i><b> continuă polițistul, </b><i>a survenit în condiții suspecte, întrucât din raportul poliției locale rezultă că acesta a fost cauzat prin asfixiere mecanică. </i></span><br />
<span style="font-size: small;"><i> * </i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ionuț abia ce ieșise de la frizer. Pentru prima dată purta barbă. Nu era bucuros de noul look, dar - de această dată - i s-a impus.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cumpărase un buchet de 5 trandafiri roșii.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">”Sigur că Elena, fetișcana de aseară, o fi la fel” <b>..gândi el,</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> </b>”Dar eu nu sunt ca alții!”</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-28394017251258955932010-09-16T16:11:00.000-07:002010-09-17T01:11:40.012-07:00Banca fără bătrâneţe<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhD-j95jd0n5PthdDlVWzL-iL_8_xRBlkVqroRALajGPKGeZ9BQHUK2s_A4ZVdnurtDzxJvuNP22fu7WsR4o6-PbmIkPQTCWQrAoHNKr_IApUogxEv2VsYCoq2G1fboY_AEIAhlcqSKNw/s1600/batrani30-00.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhD-j95jd0n5PthdDlVWzL-iL_8_xRBlkVqroRALajGPKGeZ9BQHUK2s_A4ZVdnurtDzxJvuNP22fu7WsR4o6-PbmIkPQTCWQrAoHNKr_IApUogxEv2VsYCoq2G1fboY_AEIAhlcqSKNw/s320/batrani30-00.jpg" /></a></div><br />
<div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Bătrânica.</b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b>Am ştiut că se îndrepta spre banca mea. Căra o sacoşă bleumarin din care, înainte să se aşeze, scosese o pernuţă ponosită. Parcul, la ora aceea, era majoritar populat de oameni uşor trecuţi de a doua tinereţe. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Înca o după-amiază de septembrie generos. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Fiecare bancă avea povestea ei.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Cea din faţa mea, de pildă, găzduia trei bărbaţi care politizau pensiile. Unul din ei, cel din mijloc, era mai vorbăreţ, iar ceilalţi doi nu conteneau să dea din cap şi să ofteze stereo. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Aşa este!</i><b> spune cel din stânga. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Aşa, aşa ! </i><b>spune cel din dreapta. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>M-au distrat. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Stii, tinere, dacă nu e cu supărare, eu caut două fete. Vreau să le iau în gazdă.</i></span><br />
<span style="font-size: small;"><i>-Nu e niciun secret<b>!</b></i> <b>spuse bătrâna care, de-acum, prinsese curaj.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Am 78 de ani si de 40 ţin fete în gazdă!</i><b> adaugă responsabil.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Din respect, am simpatizat.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Era vorbăreaţă foc.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Chiar m-am mirat cum de, la vârsta ei, era posesoarea atâtor cuvinte pe minutul pătrat. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><i>- </i></b><i>Nu le iau mult! </i><b>ţinu să precizeze. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><i>-</i></b><i>Păi ce,</i><b> argumentă ea,<i> </i></b><i>eu nu ştiu că aceşti copii au şi ei problemele lor?! </i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Maria Olaru, pentru că aşa o chema, se născuse într-o familie de chiaburi din comuna Scânteia. Unchiul ei le-a pus comuniştii pe cap. Au luat tot. O moară, câteva turme de oi, pământuri.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Tot,tot!</i> <b>oftă ea. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Dar nu i-a mers bine deloc. Absolut deloc. A murit ca un câine.</i><b><br />
</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Eu, de bine - de rău</i><b><i>,</i> continuă fără menajamente, <i> </i></b><i>am luat apartamentul ăsta.</i> </span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Răposatul meu nu m-a lăsat să-l cumpăr, dar, Dumnezeu să îl ierte, l-am cumparat singură, după aceea. </i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Din când în când se uita la mine să vadă dacă o urmaresc.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>I-am luat numărul de telefon, asigurând-o că dacă aud de fete care caută gazdă, o sun.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Mi-a mulţumit. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Uite-o şi pe colega mea!</i><b><i> </i>şi îi facu îndată semn cu mâna.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>-Hai, Ioană, ia loc aici!</i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ioana abia se mişca, dar - ca într-un ritual sacru - a deschis sacoşa de rafie, a scos pernuţa şi s-a aşezat. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Parcul era - deja - o mare de cuvinte. </b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-42423852063299848542010-09-15T15:40:00.000-07:002010-09-16T01:33:25.448-07:00Noroc de ghinionul altora<div class="separator" style="clear: both; color: black; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaaHQFTlVVz_QAoqU7QNaVWNVQS6pHAiQfr499sTqSOSdc12rS2NZAlVRrhzpI8bOStkO13Yf3UC0-1vQ02NpNDrz4gZovL-JObhV6Y8VgTwGETQwYQeI-ajeApMLMqGu-W9hv4eQQqQ4/s1600/paris-5132.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaaHQFTlVVz_QAoqU7QNaVWNVQS6pHAiQfr499sTqSOSdc12rS2NZAlVRrhzpI8bOStkO13Yf3UC0-1vQ02NpNDrz4gZovL-JObhV6Y8VgTwGETQwYQeI-ajeApMLMqGu-W9hv4eQQqQ4/s320/paris-5132.jpg" /></a></b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Cei doi îndrăgostiţi, în spatele cărora mergeam spre casă astăzi, s-au oprit la capătul podului. </b></span><br />
<span style="font-size: small;"><b> Ea a desfăcut poşeta, a luat 2 lei şi i-a aşezat discret în palma desfăcută a unei femei în vârstă.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Bătrânica stătea ghemuită în lumea ei, lăsând afară o mână întinsă - ca un cordon ombilical - spre lumea noastră. Imediat am renunţat la imaginea Palatului Culturii şi la cohorta lui de amănunte istorice - prin apropierea căruia tocmai trecusem - în favoarea ineditului tablou uman.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Într-o fracţiune de secundă l-am încadrat în expresionism; ba, mai mult, l-am şi botezat: "Bătrână cu pod". </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">Aberaţii de artist cu mintea odihnită<b>, îmi zic.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ce avea să urmeze, însă, m-a lăsat, pur şi simplu, cu gura căscată.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Unul din cei doi barbaţi care nu păreau să fi trecut de 35 -37 de ani, s-a aplecat asupra bătrânei, a luat de la ea tot ce avea şi i-a spus - printre dinţi: </b><i>"Stai aici până venim iar!".</i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Nu ştiu de unde şi când au aparut şi nici când şi unde au dispărut. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Totul s-a petrecut atât de repede încat era lense de înţeles că aceştia nu faceau asta pentru prima dată.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>M-a cuprins, pe loc, o senzaţie puternică de vomă, ură, dezgust şi răzbunare.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Îmi venea să-i trag de colţul hainei pe toţi cei care treceau pe lângă mine şi să strig, să urlu.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">Hei, oameni buni, Chiar nu vedeţi ce se întâmplă?</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">Fugiţi după ei! Nu-i lăsaţi să scape!</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Ca într-un gest de autoapărare şi din instinct de conservare, am scos telefonul mobil - gata să formez 112.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>"Să te ajute Sfântu' Dumnezeu, maică!"</i><b> ...am mai putut desluşi, mult în spatele meu, glasul batrânei.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span><br />
<b>Pe sub Podu roş curgea tăcut Bahluiul, total rece la norocul şi ghinionul oamenilor de deasupra.</b><br />
<br />
</div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4795488338104984021.post-61620733378406155582010-09-14T16:06:00.000-07:002010-09-16T02:47:18.408-07:00Nuntă la psihiatrie<div class="separator" style="clear: both; color: black; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKl4vn3Tsc6OWQZ8xRope9zEiWjalVmZwewLxnOvXwxdFiR8mDjFDWlV4A1qq-RsUvRGt7vT9ieplXLiECZs90ie93Wvk2LrGZFx6CAYrL5kB1XxcmQhsJtdwwIsagcu_PCHa-pKX9LZQ/s1600/portret-de-nunta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKl4vn3Tsc6OWQZ8xRope9zEiWjalVmZwewLxnOvXwxdFiR8mDjFDWlV4A1qq-RsUvRGt7vT9ieplXLiECZs90ie93Wvk2LrGZFx6CAYrL5kB1XxcmQhsJtdwwIsagcu_PCHa-pKX9LZQ/s320/portret-de-nunta.jpg" /></a></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"> - <i>Ştiţi, domnu' doctor</i>,<b> începu Vasilovski, cu glasul tremurând</b>, <i>am o problemă</i>. <i>Fata mea. Bine, nu e chiar aşa o problemă</i>, <b>continuă el, mutând dintr-o mână în alta pălăria pe care o coborîse de pe cap, înainte de a-şi face o cruce mare şi de a deschide uşa cabinetului</b>,<i> dar alţii cred ...sigur, şi eu, dacă aş fi în locul lor, aş crede</i>, <b>zise el autosurprins</b>, <i>...că e curvă!</i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b> Doctorul Nălbaru era înalt, bine legat - bărbat în toată forţa cuvântului. Osatura feţei trăda un caracter ferm, puternic. Avea mâinile lungi; mult mai lungi decat mânecile halatului alb, apretat în spălătoria spitalului de psihiatrie. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">"Se vede că e ocupat."</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">"Nici trenul, dacă ar trece prin cabinet, nu l-ar urni din scaunul imperial în care s-a adâncit" <b>gândi Vasilovski.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- E curvă, zici</i> <i>..</i><i>.</i><b> îngână el ...dar imediat sări de pe scaun şi izbi un pumn în masă, de crăpă farfurioara de porţelan alb, iar ceaşcă de cafea - pe jumătate băută - se răsturnă peste fişa unui anume Ion G.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Vasilovski făcu doi paşi în faţă, sărind să o prindă.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">- Dă-l dracu! Şi aşa crapă peste două luni, <b>pufni el, aruncând-o peste bioru.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">- <i>Cum adică e curvă, mă? </i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>Dumitale eşti Vasilovski...! </i><b> </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Se opri...şi îşi mută - subit - degetul aratător de pe Vasilovski pe </b><b>un caiet de programări,</b><b> parcurgând - nebun - numele pentru acea dimineată.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Aşa e !E clar. El e! </i><b>gândi - cu voce - tare doctorul.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>Adică dumitale esti.</i></span><br />
<span style="font-size: small;"><i> De fapt,</i> <b>se bâlbâi aceasta</b>, <i>voi sunteţi!</i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i> Tania a avut perfectă dreptate când...</i> .</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>Ştii ceva, domnule V...Vas...Vasilovski, nu permit! Eu nu permit, </i><b>întări aceasta.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Chiar înainte de penultimul pacient, o doamnă consilier respectabilă ( de curând părăsită de amant ...şi cu mare trecere la dl. doctor), Tania, secretara lui, îl pusese la curent cu barfele din târg. De data aceasta Igor, mezinul familiei Nălbaru, implicit al distinsului dr. psihiatru, era în colimator.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Bârfa era simplă. Se zvonea că acesta va lua de soţie o fetişcană de funcţionar, despre care se ştiau prea puţine şi deloc bune,</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Fata dumitale e curvă....curvă!</i><b><i> </i></b>...<b>spune acesta răspicat ,executând robotic cel de-al doilea tur de cabinet.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Dar ce e lumea aceasta, </i><b>continuă el</b><i>, cu o curvă în plus! </i><b>...şi, ca din senin, izbucni într-un râs isteric, din care însă, îşi reveni imediat.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>- </b><i>Luaţi loc, domnule dragă! </i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>Da, domnul Vasilovski! </i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Ei, bine, stimate domn</i>, <b>şi de data aceasta trecu în spatele bietului om; Vasilovski era un funcţionar amărât, dar corect, care albise prematur din cauza familiei grele, compusă din răbdătoarea lui soţie şi cele 7 fete nemăritate.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Vasilovski se aşeză uşor, usor</b><b>.. cu greu </b><b>revenindu-şi</b><b> după cele petrecute. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Aşadar, cuscre</i>, <b>zise dr. Nălbaru, pe un alt ton acum,</b> <i>Adela, da, curva dumitale, pardon, </i><b>se corectă acesta</b><i>, curva noastră, adică fata dumitate şi nora mea, se mărită cu Igor al meu.</i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Ieeeeşşiiiiii afară, odată!</i> <b>strigă doctorul. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Vasilovski, năucit, dă să se ridice, dar două mâini puternice îl plantară definitiv în scaunul electric, pe care suferise, deja, câteva şocuri puternice.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>- </b><i>Ba nu! Mai bine stai, Vasea!</i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i> Of, Doamne! </i><b>continuă vocea plângăreaţă a domnului Nălbaru, </b><i>cu ce am ....de ce eu ...noi !? </i></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b>Vasilovski îşi aminti de crucea mare pe care o făcuse înainte de a intra în cabinet. </b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">"Mare-i Dumnezeu"<b> gândi el.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;">"Trebuia să o ia cineva şi pe Adela, răutatea lui de fată, că vuia târgul întreg,de doi ani încoace."</span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><i>- Apoi, cuscre, </i><b>se ridică Vasea ceremonios</b>, <i>să ne trăiască!</i> ...<b>dar nu mai apucă să vadă decât uşa, pe care - în viteză - distinsul psihiatru Nălbaru o lăsă în urmă, deschisă .. familiei lui.</b></span></div><div style="color: black;"><span style="font-size: small;"><b><br />
</b></span></div>Daniel Thomas Dobircianuhttp://www.blogger.com/profile/05813674315496914224noreply@blogger.com0