Atâta tam-tam pe seama abisalului conflict dintre generații. Ce ar fi dacă, într-o bună zi, nu ne-am mai raporta așa-zisa superioritate față de precursoarele noastre și am experimenta, fie și speculativ, o comparație anostalgică cu o generație viitoare?
Surprizele nu vor întârzia să apară, desigur, iar diferența ar fi, cel mult, una de ordin cronologic.
Așadar, timpul, nu omul, face diferența!
Pantalonii, piesă de vestimentație păgână interzisă femeii în o mie opt sute, toamna, îi sunt indispensabili, în două mii unșpe, iarna și, probabil, într-o sută de ani, sau mai mult, vor fi obligativitate și pentru animale.
Lungul Război Nescurtat al podoabei capilare ( părul lung/scurt la femei/bărbați ), o altă veche pastișă de actualitate.
Astfel, lista absurdului propășește din generație în generație.
Ne supranumim sacrificiul dintre premergători și urmași.
Acest destin - Generația Noastră !
Trecând în sfera mistico-religioasă, descoperim, în ”Cruciada Generațiilor”, un adevărat spectacol comparativ.
Raționamentul nemeritoriu potrivit căruia o generație în plus, e o generație în minus - valoric vorbind - nu e decât amor propriu degenerativ.
Cu cât la sută mai mult va fi mântuit Abel față de Martin Luther ori față de un tânăr dedicat, absolvent de teologie, măcar că aceștia nu fac parte din aceeași generație?
Conflictul artificial care implică generațiile este, de fapt, o raportare rudimentară la adevărata problematică.
Ceea ce a contat este ceea ce contează și ceea ce va fi contat.
Acest postulat formează o percepție coerentă, justă și echidistantă asupra generațiilor.
Timpul - filtru universal - în mod inerent își pune amprenta asupra generațiilor.
Dincolo de factori geopolitici, socioculturali sau religioși, care demarcă generațiile, omul - eminamente coroana creațiunii - rămâne același.
Simte, Gândește, Crede, Iubește, Speră ...în virtutea aceluiaș ritm: VIAȚA.
