luni, 4 aprilie 2011

Apocalipsa politică

Probabil că nu sunt singurul neimpresionat de kitsch-ul politic românesc.
Casa  Groazei alias Casa Poporului, delir al grandorii, agreată de semidocții aserviți cercurilor mafiote selecte, își deschide brațele sinuoase să primească spuma caustică a societății.
Câtă minte îți trebuie ca să faci parte din corpul diplomatic al țării? Puțină ... și nu a ta! 
Zâmbetele oligarhe premeditează și viitorul lui Dumnezeu, dacă situația o cere. Despre probitatea morală a castei - no comment. 
Și burțile gigant se târăsc spre visul românesc:  înavuțirea. 
Dacă nu din cap, din burtă!
Guvernul, gura de revărsare a nulității, își racolează insurgentii urmărind același scop: înlaturarea normalității.  
Admirabil, însă, aparentul învins - omul simplu - neinfestat de târfa-politikon, se drege cu hazul de necaz ( neimpozabil, încă ).
Clasa politică, cu precadere cea din blocul de est, se exprimă unitar prin mitomanie. 
Funcția politică de mitoman este devenirea oricărui individ autoprivat de scrupule.
Mă întreb: oare acești oameni n-au fost oameni?





sâmbătă, 2 aprilie 2011

Sunt nebun, un nebun sunt!


Sunt nebun, un nebun sunt! 

Vai, ce trist e să fii nebun, nu? E o dramă atât de dramatică!  Cât de ciudat e să se creadă despre tine că ești un nebun.
Nebun!
Și când te gândești că toți cei care îți surprind această diformitate, sunt atât de sănătoși, atât de normali!
Groaznic și ciudat e să nu faci parte din banala uniformizare, unde toți, aproape, fraternizează laconic. 
Aceleași idealuri, tunsori; același mers, orgasm, gust; aceeași religie.
”O, da! Doamne, cum dracu', aceeași religie !” ... nu eu am spus asta, dar atât de mult îi subscriu.
Acuz o permanentă stare de vomă, când vine vorba despre unica, cea mai dreaptă și adevărată, extrem de strămoșească, științific și istoric-documentată, tradițională, recunoscută și beatificată religie.
Iar!
Iar acest buchet ofilit de sintagme, aruncat în conștiința bietului homo religiosus - realmente debusolat de torentele argumentativ-doctrinale și avalanșele mass-media prin care fiecare, fiecare curs doctrinal,  după o schemă relativ simplă,  cu iz publicitar - Noi suntem Adevărata Biserică -  predă lecții de eternitate.
Dar eu sunt un nebun. 
Cum să pretind că înteleg toate acestea? 
Circ ieftin, dar mistic.
Plurisemantica unui crez, desfide credinciosul - nebunul!

Sunt nebun, un nebun sunt.
Singurul exemplu de societate teocratică nu are sorginte terestră. Dovadă e cerul. 
Când văd fețe preoțești prin guvern, pur și simplu, mă cutremur. 
Ce fel de nație proastă și involuată suntem? 
Nu a fost Evul-Mediu suficient de convingător că Religie + Politică = Moarte ?!
Dar eu sunt un nebun.

Ferește-mă de oamenii sănătoși, Doamne!