Probabil că nu sunt singurul neimpresionat de kitsch-ul politic românesc.
Casa Groazei alias Casa Poporului, delir al grandorii, agreată de semidocții aserviți cercurilor mafiote selecte, își deschide brațele sinuoase să primească spuma caustică a societății.
Câtă minte îți trebuie ca să faci parte din corpul diplomatic al țării? Puțină ... și nu a ta!
Zâmbetele oligarhe premeditează și viitorul lui Dumnezeu, dacă situația o cere. Despre probitatea morală a castei - no comment.
Și burțile gigant se târăsc spre visul românesc: înavuțirea.
Dacă nu din cap, din burtă!
Guvernul, gura de revărsare a nulității, își racolează insurgentii urmărind același scop: înlaturarea normalității.
Admirabil, însă, aparentul învins - omul simplu - neinfestat de târfa-politikon, se drege cu hazul de necaz ( neimpozabil, încă ).
Clasa politică, cu precadere cea din blocul de est, se exprimă unitar prin mitomanie.
Funcția politică de mitoman este devenirea oricărui individ autoprivat de scrupule.
Mă întreb: oare acești oameni n-au fost oameni?
Bineinteles ca au fost oameni, dar mai exact oameni-hiena.
RăspundețiȘtergereVechea poveste, politicieni cu pantecele cat Casa Poporului care mananca la ora fixa prostia concasata de pantofii lor scumpi si mai ales se sterg pe talpi de sudoarea oamenilor care isi rupt spatele muncind
frate daca poti sa faci ceva fa-o. du-te la vot si influenteaza si pe altii daca poti sa voteze cum le spune inima. ca si o mica observaciune: nu-ti manji gandurile si nu te incarca cu atata ura pentru ca ai un suflet frumos si in care nu au loc atare chestii.
RăspundețiȘtergere- Cu ce esti tu vinovat sa urasti? azi nu dar maine poimaine vei uri...tinc abaut
numele: Mihai
RăspundețiȘtergereprenumele: Sebastian
renumele: aschiutza
ARFU