Dacă urăsc ceva în lumea asta, cu siguranță, urăsc faptul că suntem trecători.
Habar nu am care este forța acestui sentiment schizoid, dar el mă înngenunchează încă de copil.
Născutul și muritul sunt firești - mai ales născutul, nu?
Mi-este din ce în ce mai natural să accept existența unei Instanțe Superioare, față de care - simultan - exercit fuga înspre si dinspre!
Nu am complexe de superioritate/inferioritate creștină.
Dacă vreau să mă supăr pe D-zeu, să mă cert cu El, să îl invidiez pentru ubicuitatea Lui, să îl provoc la duel ( a se vedea ”Noaptea strâmtorării lui Iacov” ), să strig la El, să îl felicit, să îi mulțumesc: o fac - indiferent dacă acest lucru, pentru tine, înseamnă blasfemie, nebunie, tupeu.
Oricum, așa ,ca între noi: mântuirea e personală. Habar nu ai ce am în cap. Ce cred despre D-zeu. Ce cred despre tine!
Toți murim.
E nedrept, însă, pentru că - pe filon metaistoric - simt în toată ființa vibrația nemuririi.
E o stare de voluptate esoterică.
Îmi vine să mor pentru nemurirea asta!
Ciudat de adevarat...
RăspundețiȘtergereSimpatic spus :)
RăspundețiȘtergereTineretea fara batranete e obositoare...parca asa ne invata basmul lui Petre Ispirescu.Cand parul iti va fi albit, dorul de nemurire va fi trecut demult.In schimb,dorul de pacea sublima si odihnitoare te va coplesi..Vei vedea..
RăspundețiȘtergerevad viata ca pe o etapa in existenta noastra dincolo de lumea asta si de univesrul asa cum il gandim noi, cu mintea noastra ingusta. poate "moartea" nu i decat o trecere spre liniste si pace interioara, poate e o intoarcere la matca, unde, cu sufletul mai mult sau mai putin curat, te intorci si povestesi Tatalui ceresc tot ce s a schimbat aici pe pamant si ce ai putut creea sau...distruge. cred ca in functie de asta, Dumnezeru iti paote spune: "du te in lume iar , in alta lume, in alt mediu, ca sa inveti mai multe" sau" stai pe veci cu steaua si ingerul tau caci ti ai indeplinit misiunea"
RăspundețiȘtergereiti recomand, pe cand ai timp, o lectura din Psihoterapia Existentiala: grijile fundamentale ale omului - scrisa de Yalom. El argumenteaza ca senzatia asta de nemurire pe care o experimentam toti, data fiind oricare perioada a vietii, e de fapt tot un mecanism de aparare impotriva mortii - concept pe care nu`l putem contine, desi suntem constienti de realitatea lui; cumva, desi o experimentam in jur,zilnic, cumva.. traim cu senzatia ca noi n`o sa o experimentam; noi nu, nu propria persoana. It`s a coping mechanism .. si da,simt si eu in toata fiinta vibratia nemuririi :)
RăspundețiȘtergere