sâmbătă, 30 octombrie 2010

Omul asortat cu om

 E minunat să vezi omul asortat cu om.
 Dragostea  în spectaculozitatea ei oarbă - cel mai contradictoriu accesoriu uman.
Orbii se văd și se iubesc pe nevăzute. Nu-și vorbesc de teamă să nu se audă.
Tac și iubesc.
Gândurile lor lunecă peste trupurile amorfe și mint. 
Mint cu dragoste, rafinament și nerușinare. 
Trăiesc și mor din dragoste cu aceeași falsă însuflețire.
Dragostea este sfântă, corinteană.
Omul întregit în om. Materie pro materie.
Ai fost vreodată neîndrăgostit? Singur în propria ariditate. 
Marginalizat în tine însuți. Prăfuit. 
Atunci spuneai adevărul.
Când iubești îți dai seama că ești gol ( de unde și continua dependență de umplere cu celălalt ) și minți. 
Te voi iubi necondiționat toată viața! 
Povești care se destramă o dată cu mirarea ochilor deschiși. 
Dar tu cine esti? 
Credeam că ești alfel.
Te urăsc!
Vreau să nu te mai văd; să devin orb ca să te pot iubi din nou.
 





2 comentarii:

  1. As fi deplasat sa spun ca in dragoste e aproape ca la ruleta? ...nu cred.

    Daca toti ar fi sinceri cu ei insisi in ceea ce priveste dragostea, cred ca oamenii insurati ar fi exceptia si nu regula.
    Dar ce bine ca suntem „binecuvantati” cu „sfantul compromis”!
    El e cel care ne ofera pe cineva pe care sa strangem in brate noaptea, un acoperis deasupra capului, cineva care sa ne aminteasca lucrurile importante pe care trebuie sa le facem, cineva pe umarul caruia sa plangem, copii etc...

    stau si ma intreb: daca dragostea autentica aia care dureaza e foaaarte greu de aflat, poti condamna majoritatea oamenilor ca traiesc la adapostul „sfantului compromis”?...

    desigur dimensiunile sunt mai multe...

    a se compara, de exemplu, durata majoritatii casniciilor de pe meleagurile noastre versus majoritatii casniciilor artistilor de la Hollywood...

    RăspundețiȘtergere
  2. nu cred ca lumea agitata a hollywood ului trebuie luata ca model. la fel cum nici lumea occidentala nu e un model. trebuie sa vedem lucrurile pornind de la esenta religioasa, de la educatia data de biserica si de familie. daca in familia ta vezi lucruri frumoase, respect, dragoste, bucurie, atunci poate ai o sansa sa intelegi cum sa iti cladesti un camin.
    in afara de asta, in zilele noastre, parca orcoliul si egoismul propriei cariere si a propriului"bine" depaseste orice limita, te face sa calci sentimente, alta data trainice in picioare. un alt element care a dus la ditrugerea familiei este "feminismul" urasc revistele feministe care iti arata ca trebuie sa faci ceva sau altceva, si cum sa te comporti in pat. n am vazut nici o revista de asta care sa vorbeasca de bine casnicia, sa o vada ca pe o posibilitate de a avea un om cu care, prin respect si intelegere sa poti construi ceva in lumea asta si asa destul de mizerabila.

    RăspundețiȘtergere