marți, 14 septembrie 2010

Nuntă la psihiatrie



 - Ştiţi, domnu' doctor, începu Vasilovski, cu glasul tremurând, am o problemă. Fata mea. Bine, nu e chiar aşa o problemă, continuă el, mutând dintr-o mână în alta pălăria pe care o coborîse de pe cap, înainte de a-şi face o cruce mare şi de a deschide uşa cabinetului, dar alţii cred ...sigur, şi eu, dacă aş fi în locul lor, aş crede, zise el autosurprins, ...că e curvă!
 Doctorul Nălbaru era înalt, bine legat - bărbat în toată forţa cuvântului. Osatura feţei trăda un caracter ferm, puternic. Avea mâinile lungi; mult mai lungi decat mânecile halatului alb, apretat în spălătoria spitalului de psihiatrie. 
"Se vede că e ocupat."
"Nici trenul, dacă ar trece prin cabinet, nu l-ar urni din scaunul imperial în care s-a adâncit" gândi Vasilovski.
- E curvă, zici ... îngână el ...dar imediat sări de pe scaun şi izbi un pumn în masă, de crăpă farfurioara de porţelan alb, iar ceaşcă de cafea - pe jumătate băută - se răsturnă peste fişa unui anume Ion G.
Vasilovski făcu doi paşi în faţă,  sărind să o prindă.
- Dă-l dracu! Şi aşa crapă peste două luni, pufni el, aruncând-o peste  bioru.
- Cum adică e curvă, mă? 
Dumitale eşti Vasilovski...!  
Se opri...şi îşi mută  - subit -  degetul aratător de pe Vasilovski pe un caiet de programări, parcurgând - nebun -  numele pentru acea dimineată.
-  Aşa e !E clar. El e! gândi - cu voce - tare doctorul.
Adică dumitale esti.
De fapt, se bâlbâi aceasta, voi sunteţi!
 Tania a avut perfectă dreptate când... .
Ştii ceva, domnule V...Vas...Vasilovski, nu permit! Eu nu permit, întări aceasta.
Chiar înainte de penultimul pacient, o doamnă consilier respectabilă ( de curând părăsită de amant ...şi cu mare trecere la dl. doctor), Tania, secretara lui, îl pusese la curent cu barfele din târg. De data aceasta Igor, mezinul familiei Nălbaru, implicit al distinsului dr. psihiatru, era în colimator.
Bârfa era simplă. Se zvonea că acesta va lua de soţie o fetişcană de funcţionar, despre care se ştiau prea puţine şi deloc bune,
- Fata dumitale e curvă....curvă! ...spune acesta răspicat ,executând robotic cel de-al doilea tur de cabinet.
- Dar ce e lumea aceasta, continuă el, cu o curvă în plus! ...şi, ca din senin, izbucni într-un râs isteric, din care însă, îşi reveni imediat.
- Luaţi loc, domnule dragă! 
Da, domnul Vasilovski! 
- Ei, bine, stimate domn, şi de data aceasta trecu în spatele bietului om; Vasilovski era un funcţionar amărât, dar corect, care albise prematur din cauza familiei grele, compusă din răbdătoarea lui  soţie şi cele 7 fete nemăritate.
Vasilovski se aşeză uşor, usor..  cu greu revenindu-şi după cele petrecute.
- Aşadar, cuscrezise dr. Nălbaru, pe un alt ton acum, Adela, da, curva dumitale, pardon, se corectă acesta, curva noastră, adică fata dumitate şi nora mea, se mărită cu Igor al meu.
- Ieeeeşşiiiiii afară, odată! strigă doctorul.
Vasilovski, năucit, dă să se ridice, dar două mâini puternice îl plantară definitiv în scaunul electric, pe care suferise, deja, câteva şocuri puternice.
- Ba nu! Mai bine stai, Vasea!
Of, Doamne! continuă vocea plângăreaţă a domnului Nălbaru, cu ce am ....de ce eu ...noi !?
Vasilovski îşi aminti de crucea mare pe care o făcuse înainte de a intra în cabinet. 
"Mare-i Dumnezeu" gândi el.
"Trebuia să o ia cineva şi pe Adela, răutatea lui de fată, că vuia târgul întreg,de doi ani încoace."
- Apoi, cuscre, se ridică Vasea ceremonios, să ne trăiască! ...dar nu mai apucă să vadă decât uşa, pe care - în viteză - distinsul psihiatru Nălbaru o lăsă în urmă, deschisă .. familiei lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu