marți, 28 septembrie 2010

Puțul gândirii


Dacă ți s-ar cere să alcătuiești un Top-Afecțiuni, ce ai plasa pe primul loc? 
Până de curând, clasametul meu arăta cu totul și cu totul altfel. Acum însă, mi-e limpede: 
cea mai de temut afecțiune este, definitiv, pierderea rațiunii/echilibrului. Cu alte cuvinte - NEBUNIA.
Dar ce este NEBUNIA (problema cu ”mansarda”) ?
DEX-ul o definește relativ simplu: ”Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală”.
Doamne !!! 
Ca orice om - aproape normal -  care reclamă o minimă inițiere întru cele duhovnicesti, am subit o interogativă de 1 noaptea.
Care este, de fapt, sensul/rostul nebuniei sau înnebunirii, deopotrivă,  d.p.d.v. uman și d.p.d.v. divin ?
Habar nu am ce și cât de bine ar răspunde unii sau alții.
Doar că pe mine, aș îndrîzni să spun, nu mă satisfac variantele de răspuns standard /clasice. 
Și nu am, neaparat, prejudecăți față de orice punct de vedere sustenabil, decent.

Îndrăzește-ți o părere...!

Merci.



9 comentarii:

  1. Exista si lucruri al caror sens e mai greu sau chiar imposibil de inteles. Nebunia e unul din ele. Subiectul este unul extrem de vast. Ne putem da cu parerea, dar intr-un final vom ajunge sa fim cel putin la fel de nelamuriti, ba mai mult o sa avem revelatia prea multor lucruri fara sens din viata noastra sau a celor de langa noi si, cu siguranta, ne vom revolta pe Divinitate- consider ca atunci vom fi pe o pista total gresita. Aproape pariez ca imi vei cataloga raspunsul drept unul absolut 'clasic', dar eu unul prefer sa accept rational non-sensul unor lucruri decat sa caut sens acolo nu am acces.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...prefer sa accept rational non-sensul unor lucruri decat sa caut sens acolo UNDE nu am acces.

    RăspundețiȘtergere
  3. Revolta fata de Divinitate mi se pare un pas aproape obligatoriu pentru toti cei care nu-si reprima sinceritatea. E mult mai normal sa te lupti onest cu Dumnezeu decat sa nu gandesti.
    Eu daca as fi Dumnezeu, nu mi-ar trebui supusi robotizati sau care isi inabuse intrebarile naturale sub o pojghita de smerenie falsa.

    Dumnezeu e destul de retras din lumea asta si astfel, legile naturale de tipul cauza-efect duc de prea multe ori la nebunie, suferinta nejustificata, moarte. De ce nu intervine? O alta intrebare "nebuneasca".

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca ar interveni oprind de fiecare data nebunia, suferinta nejustificata, moartea...abia atunci am avea senzatia ca suntem doar niste supusi robotizati.

    RăspundețiȘtergere
  5. Daniel Thomas Dobircianu spunea...

    Ce e asta , autoflagelare avangardista?
    Adica ce?.. a interveni, la D-zeu, e un gen de loterie...ala da, ala nu ?!
    Intervine sau nu intervine.
    Fiecare caz din istoria omenirii este un autenic si se califica irevocabil pentru o eventuala interventie.

    "Revolta" fata de D-zeu = cunostere, intelegere.

    Dubito, ergo cogito; cogito ergo sum!
    (Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nebunia de care vorbesti se poate tine sub control in cazul in care exista oameni in jurul celui bolnav carora sa le pese indeajuns?

    RăspundețiȘtergere
  7. In anumite cazuri,da. Trist este insa, ca odata cronicizata nu mai lasa loc de vindecare. In cazurile mai "light" , cel mult, se poate tine sub control ( pt a nu evolua negativ),dar, de regula, mai toti sfarsec abandonati pe strazi si in ospicii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Din ce vorbiti voi aici... sa trag concluzia ca nebunia are vreo legatura destul de directa cu Dumnezeu, tocmai cu El?

    RăspundețiȘtergere