Unii nu sunt ca alții

Tremura mută și ascunsă în brațele lui. Ideea de captivitate deveni necesitate. Inima i se transformase într-un buncăr gălăgios.

” Doamne, ce mă fac?” gândi. 

Ar fi vrut să alerge, să țipe, să se zbată, dar acest lucru îi era definitiv imposibil din cauza simțurilor avariate.

Pășea în dragoste ca prima epavă voluntară.

-Dar tu nu ești ca alții, nu? 

Ochii lui negri îi accesorizau zâmbetul stăpân pe sine. Îl cunoscuse în urmă cu o luna și-o zi, la un party. Numele lui era Ionuț.

Incă din prima seara i-a spus că, de ar fi să se îndrăgostească vreodată, ar pleca din țară. Undeva departe.

Departe de ochii celor care te devorează dintr-o privire și care te văduvesc de minimul de intimitate. 

-Eu nu sunt ca alții, Ana! Când iubesc, iubesc și gata! Mă întelegi? 

-Sigur că te înteleg, iubitule!  răspunse ea și tăcu preț de câteva clipe, apoi adăugă trist:
- Doar ai mei nu vor să înțeleagă asta.

Nici vorbă să îmi dea bani de pașaport, spuse revoltată, iar tata vrea neapărat să te cunoască. 

-N-am timp. răspunse aceasta scurt.

Chiar nu am!

- Ana! ...și privirea lui, ca un laser, o sfărtecă pentru a nu știu câta oară. 

Ana, eu...eu. și o împinse brutal de la pieptul lui. 

- Ionuț, ce e cu tine? mă sperii...!

Acesta se întoarse brusc si căzu în genunchi. Își prinse capul în palmele ei mici și oftă puternic:

-Ana, eu...  iar glasul începu să îi tremure necontrolat...

- Iubitule, încetează!

-Te iubesc, Ana!
                                              *

Soneria se auzi pentru a doua oară consecutiv. 

- Răspunde tu, dragă! strigă mama Anei din bucătărie. 

”Bună ziua!”, spuse protocolar o voce când ușa de la intrare se deschise. 
Doamna Moraru trase repede oala cu supă de roșii deoparte și închise aragazul.

Cei doi s-au legitimat și au cerut să intre.

- Aveți o fată, Ana ... spuse unul din ei, care avea o voce impunătoare.

-Da ! se grăbiseră soții Moraru să răspundă, presimțind că ceva rău pășise în casa lor.

- Ce e, ce s-a întâmplat? întrebă doamna Moraru, implorând cu privirea disperată  un răspuns, când de la soț, când de la cei doi musafiri care refuzaseră politicos invitația de a se așeza.

Tăcere.

Pendula bătrânului Pooh izbea puternic în hol ora fixă, anunțând - parcă - ceasul acela:

tic-tac, tic-tac ...tic-tac!

-Radule, ce e ? ce este, că eu mor aici! spuse mama, vizibil zdruncinată, dar nu apucă să zică și altceva că aceeași voce, deloc impunătoare acum, continuă:

- Interpolul din Italia ne-a transmis în această dimineață că Ana Moraru, în vârstă de 22 de ani, a fost găsită fără viață într-un apartament care, din surse neoficiale, ar aparține unei rețele de proxeneți. 

-Decesul, continuă polițistul, a survenit în condiții suspecte, întrucât din raportul poliției locale rezultă că acesta a fost cauzat prin asfixiere mecanică. 
                                                                  *

Ionuț abia ce ieșise de la frizer. Pentru prima dată purta barbă. Nu era bucuros de noul look, dar - de această dată - i s-a impus.

Cumpărase un buchet de 5 trandafiri roșii.

”Sigur că Elena, fetișcana de aseară, o fi la fel” ..gândi el,

”Dar eu nu sunt ca alții!”